Gigi Căciuleanu: „Corpul are o capacitate de a gândi mai mare decât cea a creierului”

Marius CHIVU: Sunt foarte onorat să vă am alături de mine. În sfârșit, să fiu atât de aproape de dvs., mai ales că v-am cunoscut doar prin intermediul spectacolelor pe care le-ați făcut și al interviurilor pe care le-am tot citit. Îmi imaginez că ați fost invitat la FITS încă de la primele ediții?

 Gigi CĂCIULEANU: Nu știu cu anii, știu cu minutele, cu secundele… Dar chiar de la început, demult, am venit încoace și prima mea remarcă a fost că mi-am regăsit căciula de la „ă“, de la Căciuleanu. Pentru că până atunci nu aveam acea căciuliță, mi-am regăsit-o și am fost foarte fericit. Eram cu domnul Chiriac și cu domnul Purcărete și amândoi s-au uitat așa un pic ciudat la mine. Probabil că nu știu ce e aia să-ți pierzi o căciuliță din identitate.

Marius CHIVU: M-am întrebat întotdeauna dacă a fost un nume dificil de pronunțat pe scenele lumii unde s-au jucat spectacolele dvs.

Gigi CĂCIULEANU: În Franța sunt foarte greu de pronunțat – Casiuleanu. Prima oară când am auzit, mă uitam peste umăr să văd cu cine se vorbește. Da, în franceză e foarte greu, pentru că, deja dacă depășești trei silabe, e greu și „i“-ul ăla și „ci“-ul pun probleme, dar n-am nicio problemă în Italia, nici o problemă în țările de limbă spaniolă. Aș fi putut să îmi schimb numele în momentul când am fost naturalizat, eu zic naționalizat francez. Da, puteam să-l schimb atunci, dar mi-am zis că aveam deja un nume și numele ăsta era al meu. N-am vrut să mă despart de el, cu toate că este un nume fabricat de părinți, pentru că numele adevărat al tatălui era Caciucov, dar când au venit în România, adică în Regat din Basarabia, în momentul despărțirii de România, în `40, nu era bine să ai un nume cu consonanță rusească și nici după aia n-a mai fost bine. Niciodată n-a fost bine, de fapt, în România. Și au schimbat numele în Căciuleanu.

Marius CHIVU: Deci e o invenție, practic.

Gigi CĂCIULEANU: E o invenție, dar o invenție pe care eu o port de când m-am născut, așa că invenția îmi convine și îmi place că sună a bucium – Căciuleanu.